Andrei Pop

Știu unii, și nu ezită să împărtășească adevărul lor absolut comentând articole de ziare online, că Franța vrea doar contorul asupra petrolului din Libia, că Gaddafi are tot dreptul să se apere, că țările „democratice” au doar interese comerciale în intenția lor de al înlătura pe beduinul furios.

Nu lasă niciodată loc alternativei și, în convingerea lor de a deține adevărul absolut, se comportă, pe o scară mult mai mică di lipsă de putere, exact ca Gaddafi, Ceaușescu, Berlusconi...

De ce Berlusconi? Pentru că nici el nu vrea să se intervină împotriva lui Gaddafi. Pentru că i-a sărutat mâna. Pentru că a dat credibilitate unui (mult spus) om căruia nu-i pasă absolut deloc de nimeni.

Să zicem că nici francezilor nu le pasă de libieni ci vor doar petrol. Poate totuși fără Gaddafi, fără Berlusconi, fără Băsescu, care și el e împotriva intervenției, nu s-ar întâmpla lucrurile astea.

Emigranții africani care vor să ajungă în Europa au de ales să treacă prin Maroc sau prin Libia. Cum deșertul e destul de mare, e prea riscant pentru unii să meargă în Maroc. Atunci urmează drumul sclavilor către Libia unde muncesc ca sclavii să câștige destul să-și permită un loc pe o barca spre Lampedusa.

Unii dintre ei sunt prinși și expulzați. Adică duși la granița dintre Libia și Niger, lăsați în Sahara cu o sticluță de jumate de litru de apă la 80 de km de prima bază militară nigeriană. În filmat ați văzut rezultatul. Familiile lor nu vor mai sti niciodată absolut nimic despre ei.

Alții au „noroc” și prind loc pe o barca. Bărcile de obicei sunt vechi, trimise pe ultimul lor drum. Emigranții sunt încărcați și lăsați să se descurce. Să-și găsească drumul spre libertate. Proprietarii bărcilor nu riscă să traverseze marea. Nimeni nu știe cate bărci pornesc de pe coasta Libiei, știm doar că nu toate ajung în Italia și că au sute de persoane la bord, fără mancare, fără apă.

Întorcându-mă la comentatorii cu adevărurile lor absolute: chiar dacă Franța nu are niciun interes în a susține democrația de dragul democrației ci urmărește interesele propriilor cetățeni, eu, în mintea mea neșlefuită și în sufletul meu insensibil de om primitiv, voi fi bucuros din cale afară când ii vor „face felul” beduinului.