Andrei Pop

În România soarele încă se învârte în jurul pământului plat iar lumea în jurul banilor, unicul zeu atotputernic. Totuși nu suntem înguști, nu suntem închiși politeismului. Acceptam un Hristos, un Dumnezeu, o mană de sfânt Nicolae ..., să ne frecăm portofelul de ceva, să pupăm o cruce, să ne călcăm în picioare sub ploaie pentru o sticluță de apă ca să ne ajute Dumnezeu să intrăm în grația zeului suprem. Zeul care ne face să părem oameni cu demnitate când ieșim în stradă ca să protestăm că ne lipsește, zeul căruia îi suntem oferiți jertfă pe un kilogram de făină sau de zahăr, pentru care suntem dispuși să ne umilim până când și nouă ne e greață de noi înșine, criticăm propriul nostru comportament dar continuăm să-l practicăm inoxidabili, fără a clipi, ca și cum nu am fi tot noi.*

Tăiem și spânzurăm pe cei blasfemici care au curajul să spună aberații cum că pământul ar fi rotund și s-ar învârti în jurul soarelui, demnitatea, libertatea, cultura ar fi valori mai importante chiar decât banii, chiar dacă nimeni nu le-a adunat vreodată într-un buzunar, portofel, saltea ... chiar dacă nu pot fi valorificate în bani.

Noi nu vrem să fim liberi întrucât un om liber trebuie să răspundă de greșelile sale și să fie premiat doar când face treabă bună. Noi preferăm să facem Cum o da Dumnezeu, lasă fie vina lui că doar pe el nu-l pedepsește nimeni. Şi în numele voinței Lui acceptăm și înghițim orice suferință și orice abuz pentru că, dacă noi nu-l acceptăm înseamnă că nu exista liberul arbitru, și, nu-i așa, dacă El nu ar vrea nu s-ar întâmpla. Şi dacă nu s-ar întâmpla nu v-aș povesti. Dar fiindcă v-am povestit, vă las să trageți singuri concluziile.