Andrei Pop

Ca un adevarat oportunist ce da peste cap bauturica dintr-un pahar, pricina unei discutii inflacarate si plictisitoare intre un optimist si un pesimist, ma bag si eu in discutia asupra nivelului. Nu al bauturii din pahar ci aspupra nivelului de trai. Si pentru ca nu mai am nici o directie si nici un reper deja de ceva vreme, voi incerca sa nu ma pierd in prea multe metafore oricat mi-ar place sa lovesc si in stanga si in dreapta.

Exista in multi oameni teama ca va disparea democratia. Pe mine ma sperie faptul ca a existat pana acum. Adica, se vorbeste atat de bine despre democratie incat mi se pare ca in democratie nu s-ar fi putut intampla niciodata mizeria asta cu criza economica. Unii sunt la fel de convinsi ca in tarile din care a pornit criza a fost si este democratie, lucru care pe mine ma pune pe ganduri dar, cum habar nu am daca a existat vreodata democratie sau nu, nu ma pronunt. Astept si intre timp aplic acelasi concept profitului.

Exista convingerea aproape unanima ca profitul e ceva bun. Faci ceva, scoti un profit si e bine. Pe bune? Ma uit in jurul meu si constat ca nu prea e bine. Constat ca profitul a fost atat de ridicat in slavi incat nu conteaza cum il obtii, conteaza doar sa-l obtii. Ca daca nu ai profit nu poti sa faci imprumuturi. Bancile se uita la profit ca sa stie daca tu iti vei putea plati datoria. Nu au alt crietriu inafara de profit. Trebuie sa le dovedest macar ca tu o sa scoti profit.

Trebuie sa ai bilantul cu plus. Continuu. Contrar oricarei legi ale fizicii si contrar bunului simt tu trebuie sa ai continuu profit.

Asa, spre exempliu, pentru ca Romania sa poata avea increderea bancilor a trebuit sa taie pensiile si salariile pentru a avea profit, nici nu, pentru a avea un deficit mai mic.

Partea cea mai scandaloasa e ca bancile nu doar cred ba chiar cer lucrul acesta. Cer sa fie mintite ca sa dea imprumut. Daca o firma scade salariile angajatilor si da afara cativa, prezinta un plan cu cheltuielile reduse si deci cred si ei si bancile ca sunt pe profit. Ca afacerea merge.

Cred ca ati inteles cum pun problema. Mi s-a facut greata de la profit. Mi sa facut greata de capitalism si mai ales de uniunea lor care a facut ca mamele sa trebuiasca sa se prostiuteze sa-si poata hrani copiii. Mi s-a facut sila si de democratiile care au permis ca toate aceste lucruri sa evolueze, adica sa degenereze. Mi s-a facut sila de toate si imi place tot mai mult juramantul asasinilor din Assassin's Creed.

Cand ceilalti oameni cauta orbeste adevarul, aminititi-va, nimic nu e adevarat.
Cand ceilalti oameni sunt limitati de moralitate sau lege, amintiti-va, totul e permis.

Cu speranta intr-o revolutie totala a societatii, pentru ca e politicos sa va salut si pentru ca azi e Sfantul Valentin, sa fiti iubiti!